Imbratisand trecutul

MaRipOsSa ;x · Amic Joined: 18 Mar 2009 Posts: 106 Location: IaShI

Ah bun deci cum am vazut categoria m-am gandit sa-mi pun si eu ficul :lol:

Hmm e un fel de continuare a seriei Twilight, si actiunea e povestita din perspectiva lui Reneesme[fica Bellei cu Edward].

Spor la ciotit si astept comentarii Smile

Imbratisand trecutul
Traind alaturi de cei cu sange rece

- Cand iubesti, trebuie sa uiti. Cand uiti, trebuie sa incepi de la zero. –

-Prolog-

„Au trecut sase ani de cand razboiul dintre noi si Volturi s-a incheiat. Sase ani in care am trait fericita, fara a sti ce furtuna ma asteapta pe marea vietii. Salasluind in sfera de cristal, pe care parintii mei au creeat-o, in jurul meu, inca de cand m-am nascut.

M-am nascut, ca rod al iubirii dintre un om si un vampir. Am fost la un pas de a-mi omora mama atunci cand am luat fiinta. Din prima clipa a vietii am simtit dragostea mamei, apoi a familiei. Am vazut iubirea prin ochii unui varcolac, in ciuda conflictelor dintre ei si vampiri.

Mereu rasfatata, mereu iubita, am uitat sa traiesc pe propriile-mi picioare.

Toti au vazut prin ochii mei adevarul, asa cum il vedeam eu. In viata mea, dragostea a fost mereu pe inițialul loc, pana acum.

Dupa terminarea razboiului dintre noi, familia Cullen, si clanul Volturi, apele s-au mai linistit. Nu ne-am mai mutat din Forks asa cum era planul initial, ci am ramas aici, alaturi de Charlie, si de iubitul meu Jacob. Cu timpul, tata, a reusit sa se impace cu ideea ca Jacob era totul pentru mine, iar eu eram totul pentru el, nu i-a prea placut la inceput, dar cum avea sa se impotriveasca? - Daca Carlisle s-ar fi opus relatiei tale cu mama, tu cum te-ai fi simtit?- Il intrebam mereu, cu acelasi ton calm, privind in gol, ajutata de mama cu scutul ei, pentru ca gandurile mele sa stea departe de el. Asa am reusit treptat, sa-l fac sa inteleaga, sa il fac sa accepte.

Cu fiecare an care trecea, Jacob, era parca mai hipnotizat de mine. Imi placea asta, adoram cand statea noaptea cu mine, iar eu adormeam in bratele sale, trezindu-ma adeseori, dimineata, in aceiasi pozitie in care adormisem.

Totul in viata mea era perfect, traiam fericita in sfera mea de cristal. Pana intr-o zi cand a inceput sa se fisureze incet, incet, spargandu-se intr-un final, lasandu-ma sa plutesc pe o mare insangerata, de la atatea rani provocate de cioburile de cristal, ce acum cad in urma mea.”
_________________
Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

I am not strange, you are all alike.

Dudette · Administrator Joined: 22 Aug 2008 Posts: 1150

ce elegant ai scris

Imi place numele pe care i l.ai ales fetei si imi place ca este cu jacob[care e un adorabil]
Astept urmatoarea parte si poate imi raspunzi si la o intrbare...ea era vampir?
_________________
Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

"There's no escaping me, my love"
"I think I've got a lot of friends, but I don't hear from them."
"What is forbidden is exciting"

MaRipOsSa ;x · Amic Joined: 18 Mar 2009 Posts: 106 Location: IaShI

Pai numele nu l-am alex eu [-x, asa era in carte :-?? si da ea e vapir, ma rog jumatate vampir jumate om ;

A fost candva o iubire

Razele soarlui patrundeau in camera, facandu-ma sa-mi acopar fata cu patura. M-am intors pe cealalta parte intinzand mana spre Jacob, dar spre surprinderea mea nu mai era acolo. M-am culcat inapoi si mi-am zis ca o sa-l intreb unde a disparut dupa ce decid sa ma trezesc. Dar oare cu rude ca ale mele poti dormi vreodata? Alice intra in camera tratind usa in urma ei, ca sa se asigure ca, daca nu m-am trezit singura, asa sigur imi va da desteptarea.

-`Neata somnoroaso! La multi ani!

M-am uitat buimaca la Alice. Ziua mea, oh minunat! Nici macar azi nu am voie sa dorm si eu pana mai tarziu? Ea radia de fericire, parca ar fi fost ziua ei. Din nefericire pentru ea, anul acesta i-am interzis sa-mi faca vreo petrecere. Imi amintesc ca era atat de furioasa la inceput, dar apoi s-a mai calmat, defapt Jasper a mai calmat-o.

-Aha, spun eu cascand, `neata. Auzi nici macar de ziua mea nu pot sa dorm mai mult?

-Toata lumea te asteapta jos, hai imbracarea si jos cu tine!

-Vreau sa dorm Alice! m-am rastit eu la ea. Considerati asta ca si un cadou de ziua mea. Aa, de Jacob stii ceva? Aseara a adormit langa mine, iar acum nu mai e aici.

Aceasta se arata a fi teribil de suparata, isi incrucisa mainile la piept si imi raspunse imbufnata.

-A plecat. A spus ca are treaba. Dar m-am dus la el intrebandu-l ce ar putea fi mai important decat ziua ta, si potaia mi-a zis ca nu e treaba mea.

Ideea ca ceva ar putea fi mai important decat ziua mea, o facea pe Alice sa fie destul de revoltata. Nici eu nu ma suparam ca ea. Am chicotit si m-am trantit inapoi in pat, tragand patura peste mine.

-Bine, dormi, dupa ce eu m-am chinuit atat sa-ti organizez o petrecere mica! puse accent pe mica. –Esti rea! imi reprosa aceasta.

Era imbufnata, zici ca era un copil mic care nu a primit jucaria dorita. Oare cum puteai sa te pui cu ea? M-am lasat pagubasa. Usor m-am ridicat din pat si m-am indreptat spre dulap.

-Te iubesc!

Alice ma imbratisa, apoi iesi topaind din camera. Am oftat. Mereu totul ii iesea cum isi dorea. Am deschis usor dulapul. Inauntru era o rochie neagra, fara spate, pana la genunchi, cu un bilet pe ea: „Te rog… imbrac-o. Te rog, iti raman datoare. Te rog!” si era semnat de Alice la urma. M-am imbracat, apoi am coborat.

La parter toti stateau pe canapea sau pe fotolii. Perfect! Exact ca intr-o zi obisnuita. Dar acea fotografie nu dura mult. Intr-un colt, unul peste altul, stateau cadouri, fiecare ambalat frumos, cu cate o fundita mare deasupra. M-am asezat si eu pe canapea langa ei, asezandu-ma cu mainile incrucisate la piept, punandu-mi piciorul drept peste cel stang. M-am uitat prin camera, dar nici urma de Jacob al meu.

-Unde e Jacob?

Intrebarea mea nu s-a adresat unei anumite persoane, ci am pus-o tuturor, in speranta ca voi primi de la cineva un raspuns. Nimic, nici macar un sunet. Am inceput sa bat cu piciorul in podea, poate asa se gandea cineva sa-mi raspunda. Dinnou, linistea domnea in camera. Brusc, m-am ridicat de pe canapea si m-am asezat cu fata la ei.

-Are cineva de gand, sa-mi raspunda si mie la intrebare?

-Nu stim nimic de el de azi dimineata, se auzi vocea lui Seth.

-Multumesc Seth, ca te-ai decis sa imparti si cu mine lucrul acesta, i-am spus eu scrasnind din dinti. Am inspirat adanc. –Si azi dimineata ce facea? Chiar trebuie sa va scot cu clestele fiecare cuvantel?

-Era agitat.

Intr-un final m-am lasat pagubasa. Am oftat, trantindu-ma pe canapea intre Alice si Rose. Le-am analizat pe fiecare in parte. Amandoua stateau ca niste satui si priveau televizorul mare, care era inchis, deci nu prea imi dadeam seama ce vedeau in el. Defapt nu doar ele stateau asa, toti erau la fel.

-Parca suntem la o inmormantare. Stiu ca nu am vrut petrecere, dar totusi ziua mea de nastere nu e o inmormantare! am tipat eu, reprosandu-le faptul ca-mi stricau toata ziua.

-Pai ai de ales, ori petrecere, ori inmormantare. imi spuse Alice, inca privind spre televizor.

-Bine renunt! Poti sa organizezi petrecerea aia.

Ultimele cuvinte le-am spus aproximativ soptit. Alice si toti ceilalti s-au ridicat, fiecare plecand in alta directie. Am asteptatsa vad ce se intampla. In cateva minute toata casa era aranjata ca de petrecere. Am ramas inmarmurita. Se pare ca, inca un plan de-al lui Alice iesise dupa placul ei. Mulțimea deja incepea sa vina, dar nici urma de Jake.

In cateva ore casa era plina. Vampiri de peste tot erau in casa noastra.

Candam auzit soneria de la usa, parca am zburat pana acolo, in speranta ca Jake va fi acolo. Dar in locul unde ma asteptam sa fie el, am gasit un plic. Deja curiozitatea ma macina, dar pentru a mia oara in acea zi usa suna dinnou, iar eu m-am am deschis-o nervoasa, fiind in stare sa tip la cel care se ascundea in spatele ei. Totul s-a schimbat atunci cand am vazut cine era faptasul. I-am sarit in brate lui Jake, atragand cateva priviri suspicioase asupra noastra. L-am tras inauntru.

-La multi ani, iubito!

Glasul lui rasuna ca un ecou in mintea mea, creindu-mi o stare de euforie. Abia dupa cateva secunmde mi-am dat seama ce imi spusese. M-a facut sa-mi inchid ochii, apoi mana sa calda se desprinse usor dintr-a mea.

-Jake, stii ca nu-mi plac surprizele! m-am plans eu. Detestam surpizele, nu stiai niciodata la ce sa te astepti si erai absolut vulnerabil in fata lor, nu-mi placea sa ma simt fara putere.

Jacob imi ridica parul si ceva-mi atinse dermă gatului. Am dus mana automat la gat, dar Jake o prinse inainte sa ating acel ceva.

-Rabdare, vocea lui suna atat de calma, de sigura pe ea. Simteam zambetul din spatele vocii.

M-a luat in brate, urcandu-ma scarile. Usor m-a lasat jos.

-Acum pot sa deschid ochii?

Nu a raspuns, asa ca i-am deschis. Ma aflam in baie, in fata oglinzii. La gat imi atarna un lant din aur cu o inimioara pe post de pantantiv. Am atins incet inima, apoi am ridicat-o. M-am uitat pe spatele ei unde erau gravate initialele noastre: R&J. Pentru a doua oara in acea zi i-am sarit in brate, strangandu-l cu forta. L-am strans atat de tare, incat scoase un mic geamat de durere.

-Te iubesc, Jacob Black!

Buzele noastre se unira intr-un sarit tandru. Acesta ma trase mai spre el, continund sa ma sarute. Eu puteam sa-mi tin respiratia mult timp, dar el nu. S-a trans innapoi, respirand superficial. Am chicotit, tragandu-l dupa mine pe scari.

Jos, atmosfera era incendiara. Muzica era data la maxim. L-am luat pe Jake sa danseze cu mine, dar la cat de prost dansa a preferat sa stea si sa priveasca.

Plicul alb, ce il gasisem la usa mi-a cazut din buzunarul blugilor, in care ma schimbasem neîntârziat dupa ce ajunsera invitatii. L-am ridicat de jos, intre timp Jake ma privea. Am urcat sus cu el si la-m desfacut.

Inauntru era o poza cu mama si cu Jake sarutandu-se. Am inlemnit. Ochii ma intepau si doua picaturi de sange imi alunecara pe obraji. Nu le-am sters, le-am lasat sa cada, patandu-mi maieul alb. M-am lasat sa alunec pe pat. Mi-am prins genunchii intre maini, sprijinindu-mi capul pe ei.

Agonie, furie, durere… resimteam toate acestea fara a ma putea controla. Ochii ma intepau cu tărie si cu fiecare secunda care trecea ma simteam mai slaba, mai fara vlaga. Sute, mii de intrebari imi rascoleau mintea. Toata durerea era atat de profunda. Eram dezamagita. Cei in care credeam ca pot avea incredere se dovedisera a fi mincinosi, falsi. Dar oare cum putea sa fie asta adevarat… mama si Jake, Jacob al meu.

Toata lumea mea se sparse dintr-o singura lovitura. Una grea, plin de amintiri. Cel pe care il iubeam, ma dezamagise. Mi-a rupt inima in doua, m-a lasat fara pic de vlaga. Un cutit mi se infipse in inima, lasand o rana adanca, insangerata.

Sangele imi pulsa cu vigoare in vene. Am inceput sa rup pernele din cauza furiei. M-am asezat la margina patului, iar capul mi l-am prins cu mainile. Tremuram. Lacrimile rosii imi ardeau chipul. Totul era prea mult, nu puteam suporta asta.

Am stat asa, pana cand toti au plecat. Usor am coborat scarile. Ma priveau, dar nimic nu a scos un sunet. Oare tata stia deja ce am? Oare le-a spus? Oricum nu-mi pasa.

-De ce ati tacut toti? Ati aflat deja, sau trebuie sa ma obosesc eu sa va spun?

-Nessie, scumpo, ce se intampla?

Vocea mamei tremura, oarecum, parea plina de lacrimi. Ha! Si vrea sa ma emotioneze cu asta? Parea atat de trista, ochii sa-i aurii exprimau blandete. Iar potaia aia de Jacob statea pe un scaun si ma privea. Mi-am intors chipul spre el aruncandu-i niste priviri umplute de ura. Vroiam sa dispara de pe fata planetei, il uram. Ii doream moartea. Daca nu era al meu, nu era al nimanui.

-Mai ai si curajul sa ma intrebi ce se intampla? fiecare cuvant rostit era plin de resentimente, de amaraciune si durere. –Asta se intampla, i-am aruncat in fata poza cu ea si Jacob, apoi am urcat scarile cu viteza luminii.

Mi-am luat o geanta si mi-am pus cateva lucruri si banii pe care mereu ii aveam in camera. Am luat si cheile de la masina si am iesit ca un fulger din casa, trecand pe langa ei. Ii auzeam strigandu-ma, dar incercam sa-i ignor. M-am urcat in automobil, pornindu-l si calcand acceleratia.

Goneam pe autostrada luminata, doar de farurile masinii. Eram nervoasa. Nu stiam incotro ma indrept, vroaim doar sa ma departez cat mai mult de ei. M-am uitat in oglinda si, am zarit o pereche de faruri ce se reflecatu in ea. Inima mi-a stat in loc, dar si-a revenit atunci cand am fost depasita de un BMW negru. Mi-am lasat capul pe spate. Nu stiam ce sa fac. Oare trebuia sa ma intorc? Nu, daca am plecat nu ma mai intorc. Am alungat fiecare gand de indoiala. Am stat si am mediat. Unde puteam sa merg. Clanul Denali sigur nu era o solutie, ei m-ar fi gasit rapid. Si nici alte clanuri nu era o idee prea stralucita. Dar atunci unde? Un nume mi-a aparut in minte, rasunand ca un ecou. Un zambet strengar mi-a aparut pe fata, apoi am accelerat. Stiam unde trebuia sa ajung: Volterra!
_________________
Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

I am not strange, you are all alike.

Crisu · Posted: 13/10/2009 16:51 Post subject:

imi place

vreau si continuarea si dupaia incep sa spun ce.mi place si ce nu :-)

ca sa vad cum decurg lucrurile :-P

. da` momntan?e prea mrf
_________________
Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

Dudette · Administrator Joined: 22 Aug 2008 Posts: 1150

Ceva nou

_________________
Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

"There's no escaping me, my love"
"I think I've got a lot of friends, but I don't hear from them."
"What is forbidden is exciting"

Crisu · Posted: 23/12/2009 07:49 Post subject:

^nu cred ca o sa mai posteze aici de oare ce intra cam rar..
_________________
Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

MaRipOsSa ;x · Amic Joined: 18 Mar 2009 Posts: 106 Location: IaShI

Hai sa pun ceva nou=)) daca tot am intrat :lol:

Volterra

Tot ce vroiam era sa ajung mai repede. Nici nu mi-am dat seama cand am trecut de dealul abrupt pe care trebuia sa il urc pentru a ajunge la portile Volterrei. Inalte cat turnul cu ceas din mijloculorasului, vopsite negre si cu deosebite scene de lupta intiparite pe ele, portile orasului impuneau respect, nu stiu daca pentru orasul in sine sau pentru clanul Volturi. Acestea era larg deschise, un lucru bizar, caci mereu erau inchise, blocand accesul masinilor, iar pentru oameni era deschisa o poarta mai mica, in interiorul portilor masive.

Nu am mai stat pe ganduri. Am calcat acceleratia, daca mi se oferea sansa sa intru cu masina nu aveam de gand sa o irosesc. Stiam un drum, mai limitat care ma ducea la ‚ascunzatoarea’ Volturilor. Am facut stanga la prima intersectie ajungand chiar langa turnul cu ceas. Era in jur de zece seara. Nimeni nu era prin preajma. Am mers pana la o alee. In spatele meu se auzeau fosnete. Am dedus usor ca ei erau, cine altcineva ar fi dat tarcoale pe acolo noaptea. Pasii se auzeau din ce in ce mai clari, rasunand ca un ecou pe mica straduta.

Ignorand pasii ce ma urmau, am mers tot inainte pana cand aleea cotea, apoi m-am lasat sa cad printr-o gaura, ce pare a fi o gura de canal. Scarbos! Am ajuns rapid la ascensor, urcandu-ma in el. Mica mea calatorie cu liftul a fost scurta. Am coborat din lift, salutand-o pe Ginna care statea linistita la biroul ei. Nu puteam sa cred ca dupa atatia ani ea inca mai lucra acolo, iar acum aceasta era una de-a lor. Am trecut de usile mari din lemn, trecand pe langa alt birou. Am grabit pasul, stiind ca Jane si Alec erau chiar in spatele meu, urmati de Demetri si Felix.

Mergeau in acelasi pas ca mine. Imi urmareau fiecare miscare. Simteam presiunea care ma apasa. Intrata insfarsit in camera imensa unde Aro pierdea timpul, am putut sa-l observ, stand intr-un scaun din lemn masiv.

-Tanara si incantatoarea Reneesme! Ce te aduce pe aici draga mea?

Aro afisa un zambet triumfator pe fata. Stia de ce sunt acolo. Din aceasta cauza si-a trimit catelusii credinciosi dupa mine.

-Aro, ma bucur sa te revad. Bineinteles ca tu, cunosti motivul prezentei mele aici. Dar totusi te-as ruga daca le-ai spune dragilor tai prieteni sa nu ma mai priveasca cu atata ura si neincredere.

Acesta imi zambi si le facu semn sa paraseasca incaperea.

-Ma bucur ca te-ai hotarat insfarsit sa ni te alaturi. Este o adevarata onoare sa te avem printre noi.

-Eu sunt cea onorata, Aro.

-Ah, ma bucur sa vad cand cei puternici stiu de partea cui trebuie sa fie. De curand, Nahuel, ni s-a alaturat si el. E inteligent, puternic. Iar tu esti ultima piesa a jocului, regina.

Imi placea modul de gandire a lui Aro. Atat de calculat, stia ce era in avantajul lui. Nu m-as fi asteptat ca Nahuel sa li se alature, la ultimalor confruntare, acum mai bine de sase ani, acesta nu dadea semne ca ar fi vrut sa li se alature, dar tipul ii altera pe oameni, sau mai bine spus pe vampiri.

-Scumpa mea, urmeaza-ma, iti voi arata unde vei locui. E intuneric afara, deci nu vom avea necesitate de pelerine, dar tu nu ai nevoie niciodata nu?

-Nu, i-am zambit, continuind sa merg in urma lui. De cate ori nu i-am invidiat pe ceilalti pentru frumusetea lor, atunci cand soarele ii prindea sub rzele sale… simteam nevoia sa fiu si eu asa, dar cu momentul m-am obisnuit si, mi-am dat seama ca eu eram in avantaj fata de ei. Puteam sa merg in mijlocul amiezii, in cel mai zdravăn soare, fara a fi data de gol de natura pielii mele.

Am iesit pe strazile linistire ale Volterrei. Am mers extrem putin, apoi am facut la sanga pe o strada ingusta, ce ducea spre o casa imensa. Am intrat pe o poarta din fier, intrand in curtea plina cu flori multicolore. Nu semana deloc cu casa pe care ma asteptam sa o vad. Mereu mi-am imaginat ca ei stau in case intunecate, peretii negrii si nici un pic de culoare prin zona, dar totusi, iata-ma in fata unei case splendide, de zici ca era facuta de Esme.

La etajul al doilea, care era si ultimul, una din camera era puternic luminata. Ne-am oprit in fata usii, iar Aro a sunat. „Oamenii astea sunt prea politicosi” mi-am zis, „eu in locul lui intram fara sa mai sun, cred ca sunt o mica necioplita”.

Usa se deschise incet. Alec aparand in fata noastra. Am tamas perplexa. Alec, acolo? Va trebui sa stau cu doi barbati in casa? Asta-i buna. Baiatul imi zambi, nu orice fel de zambet, era ceva in el ce nu-mi inspira incredere. Un fior imi traversa trupul facandu-ma sa tremur. Ma fixa cu privirea. Ochii lui aurii ii captara pe ai mei, formand o legatura stransa. Ma afundam din ce in ce mai mult in privirea lui, dar ceva imi spunea ca nu e bine ce fac, ca e ceva rau in toate astea.

-Intram? glasul lui Aro ma destepta din visare. Imi facu semn sa intru inaintea lui, apoi dupa mine isi facu si el aparitia in casa. –De acum inainte aici vei locui, draga mea Reneesme. La etajul al doilea este biblioteca, iar la etajul inai camerele cu propriile bai, iar aici la parter tot ce mai trebuie. Masina ta se afla deja in garaj, scumpo.

-Multumesc pentru amabilitate Aro. As avea o intrebare, inafara de mine, cine va mai locui aici?

-Alec si Nahuel, imi raspunse el simplu. Mica mea banuiala s-a transformat in realitate, trebuia sa stau cu doi barbati, pe langa asta si chipesi. Trebuie sa recunosc ca nu prea ma deranja ideea. Am urcat la etaj, unde usor, am deschis usa camerei mele. Totul era ca un vis. Cersaful de pe pat era alb cu fluturi negrii, iar peretii era vopsiti albastru inchis. M-am uitat prin camera, era suficient de placuta la prima vedere. Neatenta, cum eram eu, la iesire m-am izbit de Nahuel, iar daca acesta nu ma prindea, cred ca deja cadeam pe scari.

Instinctiv mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau. El imi cuprinse talia. Ii simteam respiratia, izbindu-se de trunchiul meu, iar un tremur involuntar ma travera, facandu-l sa ma traga si mai aproape. Pentru cateva minute, ce mie mi s-au parut secole am rams asa. Corpurile noastre erau lipite unul de celalat. Cineva usi, iar nu-i ne-am despartit automat indreptandu-ne privirile catre parter. Alec statea la capatul scarilor, si probabil ca a vazut tot.

Il privea pe Nahuel cu ura, gelozie as putea spune. Era ciudat. Nu il mai vazusem comportandu-se asa.

-Unde e Aro?

Cu un mic efort am reusit sa rostesc cateva cuvinte.

-A plecat, dar observ ca voi erati prea ocupati, pentru a sesiza.

Fiecare vorba rostita, parca improsca cu venin. Se citea pe chipul lui ca nu prea suporta sa fiu aproape de Nahuel, si nu stiam de ce. Vroiam sa profit de asta din plin, ceva imi spunea ca urma un jos interesant, iar eu eram premiul cel mare.
_________________
Imbratisand trecutul Imbratisand trecutul

I am not strange, you are all alike.